La steaua care a răsărit e o calea atât de lungă...
Un vers desprins dintr-o poezie dragă nouă românilor, dar care fără să ne dăm seama, ne urmărește și ne definește de o viață întreagă de-a lungul a sute de generații. De când ne știm alergăm cu mâinile întinse către steaua care a răsărit, spre a ne arăta credința și a cere absolvirea vinilor și oblăduirea sufletelor păcătoase. Dar niciodată nu ajungem la ea, indiferent cât de aproape o vedem. A devenit deja o iluzie optică, o fata morgana setată doar să ne scoată din minți. În toată istoria noastră ca popor al lui Dumnezeu, nu ne-a fost nicând bine, iar sfinții din cer și moaștele la care ne rugăm cu atâta evlavie, nu au facut niciodată vre-un un gest responsabil. Singura minune este aceea de a ne menține în viață, pentru a îngroșa buzunarele și burdihanele celor aleși, care ne guvernează spiritual, ezoteric, politic sau social. O mocirlă în care ne afundăm din ce în ce mai mult, o mocirlă care a devenit parte din viața noastră, căci : "Din țărână ne-am născut și în țărână o să ajungem ", după cum ne tot repetă reprezentanții ochiului dracului, sau cei ce ocupă ilegal spații și clădiri, peste care nici chiar dumnezeu nu are vre-un drept. Mai mult decât atât. Mână în mână, cei care ne administrează sufletele cât și cei ce ne administrează socio-politic viitorul, ne-au făcut să înțelegem că, dacă pui lupul să păzească turma, sau ursul să aibă grijă de borcanul cu miere, este ceva normal. Iar noi am înțeles. De aceea nici nu mai mișcăm, ci doar schițăm o urmă de zâmbet acru, chiar și atunci când îți dispare sacoșa cu tot cu mână.
Au început câțiva să comenteze dând semne de revenire, cum că era mai bine înainte și mult mai bine și mai înainte.
- Eretici fără frica lui dumnezeu ! le strigă reprezentanții, susținuți de gura mulțimii hipnotizate. Opinia publică știe mai bine.
Au uitat că au copii fără viitor acasă și în mare parte din cauza lor. Au uitat că până acum vre-o douăzeci de ani își munceau creierul să vadă cu ochii minții o portocală, iar acum copii lor tânjesc să-i simtă gustul, văzând-o în vitrinele magazinelor. Nimic nu pare să se fi schimbat. Țipau în piață in decembrie să nu ne vindem țara, fără să aibă habar că-i ajutau pe cei pe care-i creditau ei, deștepții, să fure viitorul lor și al copiilor, copiilor lor. Iar când li se spunea adevărul trăgeau cu pușca, aruncând cu noroi în toate direcțiile. Nici nu a cântat cocoșul de trei ori și ei au renunțat la cel ce le-a fost aproape, luând în brațe tenebrele întunericului într-un pact cu diavolul fără precedent. Adică de bună voie. Acum doar lacrimi și neputință mai curg în venele românilor dar și a celor nenăscuți. Nu poți să reânvii speranța spre mai bine, atâta timp cât proștii tăi părinți, înghesuiți la cozile sărăciei, vor pune iar pecetea pe viața lor precară, dealtfel singura pe care o știu, iar în același timp, pumnul în gura nepoților pe care se jură că-i iubesc. Ar trebui schimbat obiceiul cu cel din trecut. Ar trebui la naștere să se aprindă o candelă, iar la moarte să ne bucurăm pentru binele celui ce a scăpat. Nu ca acum când la naștere te bucuri că are cine să-ți preia datoriile. De altfel privind în istoria noastră, românilor le-a fost bine doar o singură dată. Pe timpul dictaturii militare exercitate cu cap și suflet, de marele Burebista. De atunci până azi și cine știe cât va mai dura blestemul, poporul ăsta a tot suferit după bunul plac al celor ce ne vroiau binele. Al celor ce ne-au omorât valorile, modificându-ne pe rând ADN-ul ca să se potrivească mai bine zăbala, celor ce ne cotropesc pe rând. Unde ești tu doamne, să ne vezi ?!
"Eroi au fost, eroi sunt încă, și or fi în neamul romănesc,
