PROSTIA E LA LIBER

'Jumara, un ginditor, un om de cultura, un psi-hilozof si istoric de o consistenta proverbiala.

"Ascult si vad, vad si citesc", spunea cineva, cindva, nu mai stiu cine si unde am auzit aceasta replica debordanta, aceasta invatatura "monumentala "demna de un cneaz, de un membru al academiei romane, unde numai cei cu valoare pot accede. Am dat cautare pe net dar nu am gasit posesorul acestui inceput de text, nu ca ar fi fost interesant, dar sa nu spuna presa ca plagiez. Deci in cautarea mea informativa pe internet, gasesc la un moment dat un material audio pe youtube, in care un anumit Djuvara, ne povesteste el cum si de unde incepe istoria poporului roman. Acest nume majestuos,acest personaj mitic exilat fara dar si poate din ratiuni de siguranta in vremuri de restriste. Doar ca nu se mentioneaza decit faptul ca vroiau sa asigure siguranta lui ca si intelectual roman. Eu ramin la varianta B si anume ca debilii ca si alienatii mintal, sunt exilati din societatea romaneasca. Daca era asa de destept si de incomod, il gaseau comunistii si in gaura de sarpe si il lichidau, chiar si facind parte din cine stie ce clan sau loja iluminata cu bec sau felinar. Revenind la trambitele si surlele incorporate in circul de pe youtube, aflam printr-e batai de palme si "coarde" dezacordate ca poporul roman a sosit aici de prin ucraina. Dar nu numai atit. Noi inca nu existam pe vremea aceea, ci ne-am nascut din indo-europenii care, incurcindu-se intr-atitea limbi diferite pe care le vorbeau, s-au blocat pe tasta 1 si anume pe limba romana. Cred ca au ramas si ei stupefiati. Cred ca din cauza asta ne uraste occidentul, ca le-am furat limbile. Va puteti imagina o hoarda de indo-europeni care vin spre noi, vorbind fiecare alta limba... deja este ceva de nedescris mai nea 'jumara. Unde dracu ai fost pina acum, ca muream prosti si neluminati. probabil ca acest lucru te-a determinat si mai mult sa semnezi declaratia de la Budapesta, din 16 iunie 1989 prin care vindeai tara, rupind bucata transilvaniei si oferind-o ungurilor. Vad ca zice unu' ca dupa mama esti boier, dupa mine esti un kkt pe pres. Si asta valoreaza mult pentru unul ca tine.http://www.ziaristionline.ro/2011/06/24/regele-mihai-tismaneanu-goma-printre-semnatari-declaratiei-de-la-budapesta-pentru-autonomia-transilvaniei-document/ . Mai aflam de la acest monument al prostiei ca cea mai veche populatie este ce a a bascilor. Nu am nimci cu basci, dar iarasi ne jumara pot sa-ti spun pe buna dreptate si in limba celor mai vechi locuitori ai planetei : "berriro ergelak". Tu nu te desminti deloc. Exact cum zicea ala in comentariul de pe youtube, ca faci parte din loja de circ franceza. Pe toti romanii si pe aromani, sa ne latrii. Este adevarat ca in zilele noastre mass-media este impartita in 2 facturi de indobitocire a poporului, transformat in populatie dezinteresata. Unii aduc zdrente de scena, altii aduc zdrente de culise si subculise. Cu siguranta ca cei ca tine sau sub nivelul degetului tau aratator, vor fi siderati de inteligenta incomensurabila de care dai dovada, si de aberatiile fara masura ce-ti ies cica pe gura. Da. Prostii sunt mai fericiti acum ca te-au gasit. Noi ceilalti iti strigam in cor : ce glume de cacat ai in tine ! Si daca vrei sa faci intr-adevar ceva pentru noi, poporul roman, fa si tu un infarct. Da.

http://www.youtube.com/watch?v=dH9EkvZj3dQ&ytsession=C_

P.S. Sper ca Becali sa nu fi sponsorizat aceasta carte de istorie alienata, pentru care-l faceai un cretin profund... cita profunzime ai in judecata...

LA MULTI ANI ! TREZITI-VA!

La multi ani !

Un material destul de bun si  la obiect, asa sa ne ajute cine ne-o mai ajuta.

La steaua care a răsărit e o calea atât de lungă...

La steaua care a răsărit e o calea atât de lungă...

Un vers desprins dintr-o poezie dragă nouă românilor, dar care fără să ne dăm seama, ne urmărește și ne definește de o viață întreagă de-a lungul a sute de generații. De când ne știm alergăm cu mâinile întinse către steaua care a răsărit, spre a ne arăta credința și a cere absolvirea vinilor și oblăduirea sufletelor păcătoase. Dar niciodată nu ajungem la ea, indiferent cât de aproape o vedem. A devenit deja o iluzie optică, o fata morgana setată doar să ne scoată din minți. În toată istoria noastră ca popor al lui Dumnezeu, nu ne-a fost nicând bine, iar sfinții din cer și moaștele la care ne rugăm cu atâta evlavie, nu au facut niciodată vre-un un gest responsabil. Singura minune este aceea de a ne menține în viață, pentru a îngroșa buzunarele și burdihanele celor aleși, care ne guvernează spiritual, ezoteric, politic sau social. O mocirlă în care ne afundăm din ce în ce mai mult, o mocirlă care a devenit parte din viața noastră, căci : "Din țărână ne-am născut și în țărână o să ajungem ", după cum ne tot repetă reprezentanții ochiului dracului, sau cei ce ocupă ilegal spații și clădiri, peste care nici chiar dumnezeu nu are vre-un drept. Mai mult decât atât. Mână în mână, cei care ne administrează sufletele cât și cei ce ne administrează socio-politic viitorul, ne-au făcut să înțelegem că, dacă pui lupul să păzească turma, sau ursul să aibă grijă de borcanul cu miere, este ceva normal. Iar noi am înțeles. De aceea nici nu mai mișcăm, ci doar schițăm o urmă de zâmbet acru, chiar și atunci când îți dispare sacoșa cu tot cu mână. 

Au început câțiva să comenteze dând semne de revenire, cum că era mai bine înainte și mult mai bine și mai înainte. 

- Eretici fără frica lui dumnezeu ! le strigă reprezentanții, susținuți de gura  mulțimii hipnotizate. Opinia publică știe mai bine.

Au uitat că au copii fără viitor acasă și în mare parte din cauza lor. Au uitat că până acum vre-o douăzeci de ani își munceau creierul să vadă cu ochii minții o portocală, iar acum copii lor tânjesc să-i simtă gustul, văzând-o în vitrinele magazinelor. Nimic nu pare să se fi schimbat. Țipau în piață in decembrie să nu ne vindem țara, fără să aibă habar că-i ajutau pe cei pe care-i creditau ei, deștepții, să fure viitorul lor și al copiilor, copiilor lor. Iar când li se spunea adevărul trăgeau cu pușca, aruncând cu noroi în toate direcțiile. Nici nu a cântat cocoșul de trei ori și ei au renunțat la cel ce le-a fost aproape, luând în brațe tenebrele întunericului într-un pact cu diavolul fără precedent. Adică de bună voie. Acum doar  lacrimi și neputință mai curg în venele românilor dar și a celor nenăscuți. Nu poți să reânvii speranța spre mai bine, atâta timp cât proștii tăi părinți, înghesuiți la cozile sărăciei, vor pune iar pecetea pe viața lor precară, dealtfel singura pe care o știu, iar în același timp, pumnul în gura nepoților pe care se jură că-i iubesc. Ar trebui schimbat obiceiul cu cel din trecut. Ar trebui la naștere să se aprindă o candelă, iar la moarte să ne bucurăm pentru binele celui ce a scăpat. Nu ca acum când la naștere te bucuri că are cine să-ți preia datoriile. De altfel privind în istoria noastră, românilor le-a fost bine doar o singură dată. Pe timpul dictaturii militare exercitate cu cap și suflet, de marele Burebista. De atunci până azi și cine știe cât va mai dura blestemul, poporul ăsta a tot suferit după bunul plac al celor ce ne vroiau binele. Al celor ce ne-au omorât valorile, modificându-ne pe rând ADN-ul ca să se potrivească mai bine zăbala, celor ce ne cotropesc pe rând. Unde ești tu doamne, să ne vezi ?!  

"Eroi au fost, eroi sunt încă, și or fi în neamul romănesc,

Căci rupți sunt ca din tare stâncă, românii ori și unde cresc ! " 

Tardiv, dar niciodată nu este prea târziu.

ENEL sau RÂNEL CONSTANTA

Revelion Românesc fără costuri suplimentare și datini pe măsură.

Noaptea de revelion sau noaptea dintr-e ani cum i se mai spune, a început normal. Programul tv la fel de searbăd și anost ca în fiecare an de la '89 încoace pe toate canalele. Știrile care înțeapă ca de obicei, dar numai spre geam nu și spre interior, ca să nu cumva să vedem cine ne povestește. Internetul salvator care te poartă unde vrei, și dacă știi și dacă nu ai habar. Totul este să vrei să alergi prin lumea virtuală, mai curată decât cea reală și fără dar și poate chiar fără gropi. Deodată, black out. Ecranul s-a stins și totul s-a contopit cu bezna neagră. Ies în curte alarmat, din curte în stradă. Lumina becurilor dansa în stropii de ploaie ce se transformau ușor în zăpadă. Totul părea să se contopească armonios în ritmul muzicii ce străbătea zidul casei vecine. Deodată în acest tablou frumos de iarnă, zăresc cablul ce alimenta casa unde locuiesc eu. Scotea un fum înecăcios și flame scurte ca de artificii. Pericol. Era o lucrare mai veche a meseriașilor de la ENEL. O lucrare ce trebuia să țină o viață, după spusele celui ce a remediat atunci defecțiunea. Probabil dacă trăiam puțin, se adevereau spusele lui. Iau telefonul din buzunarul adânc și gol și sun la dispeceratul ENEL. După ce o voce feminină, mă anunță că voi fi înregistrat, o altă voce feminină mă preia și mă asigură că în cel mai scurt timp o echipă va sosi la fața locului și se va remedia defecțiunea. Îi repet că nu defecțiunea este problema principală, ci focul ce iese din înăditura cablului de la stâlp ce duce spre locuință. După o tăcere scurtă, vocea mă întreabă dacă mai am sau nu curent în locuință. Privesc telefonul cu atenție și mă gândesc dacă nu cumva aveau opțiune pentru altă limbă și am apăsat din greșeală tasta alocată. Răspund apăsat că dacă acolo arde, înseamnă că este scurt și că am spus de la început că alimentarea locuinței cu energie electrică s-a întrerupt. Exact cum s-a întâmplat și cu convorbirea telefonică. Erau orele 22 în seara de revelion. Încerc norocul și contactez câțiva prieteni din presa locală. Toți la distracție. Încerc să iau legătura cu reporterii de serviciu ai redacțiilor constănțene. Toate telefoanele puse pe eroare de serviciu. Revelion mi-am spus. Timpul trecea neprietenos de repede, iar flacăra de la cablu se întețea în bătaia vântului făcând fumul din ce în ce mai vizibil. După o oră încerc un alt apel. Aceeași voce, aceleași promisiuni deșarte. Apuc însă să o întreb dacă are vreo însemnătate pentru ea, cuvântul FOC.

- În cel mai scurt timp o echipă va sosi și va remedia defecțiunea, vine parcă ecoul vocii de acum o oră. Alarmat formez la 112. Operatoarea de serviciu îmi răspunde. Apuc să-i spun sărut mâna, iar ea închide. Cred că ura bărbații sau îi plăceau doar femeile. Rămân tâmp în mijlocul străzii, cu ochii ațintiți la cablul ce ardea mocnit. În fine, după alte apeluri date la dispeceratul ENEL și de alte persoane rugate de mine, exact la 12 noaptea ,a sosit o echipă de asalt. După ce au evaluat defecțiunea și s-au speriat și ei de focul de artificii din cablu, furați de spectacolul de pe cerul nopții prezentat de oamenii bucuroși și artificiile lor adevărate, echipa a plecat spunând lejer că ei nu pot face nimic. Și uite așa a ars cablul pâna la ora 10 de dimineață, când o altă mașină de intervenții a sosit și a refăcut legătura, asigurându-mă că săptămâna viitoare vor venii meseriașii și vor schimba cablul cu unul întreg. O poveste anostă de iarnă, cu artificii gratuite, fum și tensiune, dar nu electrică de la stâlp, cu adrenalină și colinde în mijlocul străzii. Le doresc în acest nou an celor de la ENEL, un an plin de întuneric, cu mult fum și foc, și realizarea tuturor dorințelor și planurilor, exact cum rezolvă ei defecțiunile și problemele de pe traseu. Doamne ajută. Poate apar și alți operatori, să rupă acest lanț al monopolului pe care îl au în mai toate domeniile de activitate, începând cu brânza pe care o vând la piață și pâna la alimentarele de la colț de stradă.